DIRECTOR GENERAL RADU MACOVEI
C
u toţii am trecut prin sistemul de învăţământ
românesc, aşa că, după concluziile puse de
preşedinte, printr-o deducţie logică, dacă
şcoala românească scoate tâmpiţi, asta suntem. Însă,
pentru liniştea noastră, trebuie să adăugăm şi câteva
argumente care să întărească zicerea prezidenţială. Şi
cum declaraţia din puţul gândirii domniei sale a venit
tocmai la lansarea unei cărţi privind comunismul, e
momentul să ne întrebăm, cu calm, de ce naiba
l-am împuşcat noi pe nea Nicu? Nu pentru că am fi
nostalgici, ci din curiozitate epistemică, generată
de statutul de imbecili (sinonim la tâmpit) care ni
se propune. Ei bine, preaîmpuşcatul ne închisese
în ţara asta ca într-o temniţă, nu ne lăsa nici să
înjurăm cum se cade, să nu ne audă băieţii cu ochii
albaştri şi să le vină vreo idee despre „adrisant”,
vorbea ca o cizmă limba română şi îşi admira
portretele prin ziare şi pe stadioane. Şi ce dacă?
Uitaţi-vă în jur câţi sunt astăzi ca el. Povestea poate
să continue cu salamul cu soia, repartiţiile la ţară,
circulatul cu maşina o duminică da şi una ba, frica
permanentă, nevoia apartenenţei la partid dacă vroiai
post, casă, avansare în funcţie şi aşa mai departe. Cât
din toate astea am reinventat deja în doar douăzeci
de ani de când l-am pus la zid? Gramatica limbii
române a devenit un accesoriu mizer, inutil până şi la
porţile deschise ale Europei, ne lepădăm de filozofi
şi gânditori ca de ciorapii vechi şi clamăm victoria
ospătarilor şi a mecanicilor auto, de altfel meserii
onorabile, dar care nu trebuie neapărat făcute de
analfabeţi. Ne reîntoarcem inconştienţi la statutul de
naţiune agricolă, vizitată de turişti doar pentru că la
noi vacile sunt încă duse la păşune de idiotul satului,
nu păzite cu circuit electric pe câmpie, la comportarea
brutală şi lipsită de educaţie, ne vindem pe ecrane
sânii şi fesele ca pe nişte bunuri culturale, facem sluj
la uşa partidelor ca să prindem rând la o slujbuliţă
bine plătită şi ne bucurăm că nu ne ridică nimeni de
pe stradă dacă umblăm goi, beţi morţi sau înjurând
birjăreşte. A, dosarele! Uitasem de ele. Se făceau la
comandă şi cu ele erai şantajat pe viaţă. Vi se pare
cunoscută figura? Sau umilinţa? Capul mereu plecat în
faţa autorităţii atotştiutoare şi plină de ifose care, fie la
prezidiu, fie la ghişeu, se credea coborâtă cu hârzobul
din cer. A dispărut cumva umilinţa celor mărunţi şi
neînsemnaţi? Sau linguşeala celor din apropierea
puterii? Aşa că după două decenii de tras la ramele
speranţei, şi de frecventat cursurile şcolilor româneşti,
putem ajunge la concluzii bizare. Munca nu mai
înnobilează prea multă lume, însă lenea cu siguranţă
nu mai ucide pe nimeni în România. Cine mai munceşte
în ziua de astăzi se spune că ori e fraier, ori nebun,
mai ales pe câţi bani se iau, la noi, la final de lună.
Pila şi telefonul, e drept mobil, ţin loc de adeverinţă,
cine poate oase roade şi dacă pleci capul poţi să rămâi
şi filozof. Cât despre sutele de „ceauşeşti”, răsăriţi ca
ciupercile după ploaie, care se admiră prin ziare
şi pe ecrane, vorbind gângăvit, în gol, plini de ei
şi gata să se răzbune pe orice necăjit care nu le
cântă în strună, aceştia par cioburile sparte ale
unei oglinzi groteşti ce ne-a intrat deja în suflet. O
şi aud pe cântăreaţa care colinda ţara murmurând
„Ceauşescu n-a murit, Ceauşescu e o boală”... Aşa
am crezut şi eu. Numai că bolile au leac sau, dacă
nu au, te pun la pământ şi te omoară. Noi nu, noi
suntem rezistenţi, adaptabili, originali. Şi tâmpiţi!
Pupăm ce e de pupat de două decenii încoace, mânjim
cu noroi istoria şi cultura acestui neam şi nu vedem că
prostia şi hoţia se întind ca o mâzgă. O răzbunare mai
dulce pentru cel care ne-a ucis unora tinereţea, şi care
pentru alţii nici măcar nu există, nu cred că se putea
inventa. Cizmarul ne-a croit încălţări de mahala fetidă
cu care păşim în secolul XXI peste pragul Europei.
Şi să ne mai supărăm când ne face Băsescu tâmpiţi?
O fi ştiind ‘mnealui ceva, că doar tot printr-o şcoală
românească a trecut.
Poveste cu tâmpiţi
eV e n I m e n t /7
Luni, împreună
cu „Viaţa liberă”
„Sunt aiurită
şi se ia!”, de
Caprice Crane
Publicat în peste zece ţări,
„Sunt aiurită şi se ia!” a câş-
tigat Romantic Times Book
Reviews Award, ind desem-
nat cel mai bun roman chick
lit al anului 2006. Împreună
cu „Viaţa liberă”, cartea poa-
te achiziţionată la cel mai
nostim preţ de criză: 8 lei!
ob S e r V a t o r /24
e
V e n I m e n t /3
După cinci ani de căutări
Mihai Necolaiciuc,
arestat în SUA
[ Fostul director CFR a fost arestat în Palm Beach,
pentru că a încălcat legile imigraţiei
ac t u a l I t a t e /2
eV e n I m e n t /3
e
V e n I m e n t /3
Editorial
Katia Nanu
Fiscul pe timp de criză
NU SUNTEM ORGAN
DE REPRESIUNE
[ declară noul director coordonator al DGFP Galaţi, Lucian Domniţeanu,
mizând pe un parteneriat între instituţie şi contribuabili
ec o n o m I e /4
Şi femeile conduc tare
Skoda în
flăcări
pe Faleză
foto Bogdan Codrescu
La Bacalaureat
Muncă multă,
bani puţini
Chiar dacă numărul ele-
vilor la o comisie va mai
mare, membrii comisiilor,
corectorii şi supraveghetorii
vor lua mai puţini bani.
La Judecată
Gaşca
din Folteşti
Din cei 14 zurbagii care au
făcut prăpăd într-un bar din
Folteşti, cinci au fost trimişi
în judecată, iar restul au plă-
tit amenzi considerabile.
Primii 200
Topul
gimnaziştilor
Vreţi să ştiţi care sunt şco-
lile clasate pe primele locuri,
cu elevi care au obţinut me-
dii peste 9,50 la nalul studi-
ilor gimnaziale? Citiţi!
Oameni
Poliţiştii donatori
Rezerva de sânge se ba-
zează enorm pe cei dispuşi
să doneze. Ieri, şi se pare că
este un obicei, poliţiştii s-au
oferit să-şi ajute semenii.
eV e n I m e n t /5
Va r I a /11
Parlamentarii gălăţeni, salvamarii întârziaţi
Politizarea
desecretizării Combinatului
La aproape jumătate de an după ce criza economică a lovit
din plin combinatul siderurgic, politicienii din Galaţi par a se
trezit din amorţeală şi se înghesuie să declare că vor face
tot ce le stă în putinţă ca ArcelorMittal să nu se transforme
într-o bombă socială. Au uitat să spună însă că iniţiativa nu le
aparţine în proporţie de sută la sută, ci le-a fost cerută, practic,
de către sindicalişti, care au ajuns în cele din urmă să ceară
sprijin şi din mediul politic. Şi de această dată, politicienii
revendică paternitatea ideii şi se războiesc pe statutul de
salvamar al siderurgiei. Ca să nu mai punem la socoteală că
toate astea se petrec la nalul sesiunii parlamentare, când nu
mai e mare lucru de făcut.
eV e n I m e n t /5
Doctorul Bacalbaşa şi-a dat demisia
Spitalul Judeţean
are un nou
director medical
În atenţia „băieţilor deştepţi”
Luaţi‑vă gândul
de la vile
pe malul Dunării!
foto Sorin Panã
foto Vasile Caburgan
foto Bogdan Codrescu
[ Cele două tinere
din maşină
au scăpat cu viaţă
Campanie V.L.
eV e n I m e n t /5
Viitorul unui
copil, în mâinile
dumneavoastră!
Zoe Alecu
va cânta
pentru Andra
Nu râdeţi,
că nu-i de râs!
A înghiţit
mâncarea
cu tot cu proteză
Capela Bisericii
”Sf. Ioan Botezătorul”,
pregătită de sfinţire
”Ca o Mireasă
a lui Hristos”
Distracţie de weekend
Schi nautic
pe Dunăre
cr e d I n ţ ă /9
tI m p lI b e r /8
Sâmbătă - Duminică
20 - 21 iunie 2009
L u m e a V e d e t e l o r 16
pag. 6
pag. 4 - 5
Ş
TIRI
D
E
W
E E K EN D
C
e ziceţi de un thrrile r politic?
În această seară, de la ora
20,30 pe Pro Tv, puteţi urmări
lmul „Temniţa rosie” („Red Corner”)
cu Richard Gere în rolul principal. Gere
joacă rolul lui Jack Moore, un celebru
avocat care a venit în China p entru a
negocia cu guvernul comunist o aface-
re foarte importanta. Petrece o noap-
te cu o super bă chinezoaică, iar când
aceasta este descoperită moartă, e acu-
zat de crimă și încarcerat. Nevinovat,
lipsit de sprijinul american într-o Chină
comunistă, avocatul riscă pedeapsa
capitală într-un sistem judiciar străin
și de neînţeles, în care judecata rare ori
durează mai mult de patru ore, iar pre-
ţul glonţului folosit la execuţie este im-
putat familiei condamnatului. Singura
lui salvare este avocata sa, numit a din
ociu, Shen Yuelin (Bai Ling - la primul
ei rol într-un lm am erican). Intrigi în
care sunt implicaţi importanţi oameni
din guvernul chinez, diferenţe de men-
talitate, fac deliciul unui lm palpitant
pe care merită să-l vedeţi.
În
această
s e a ră
T e m n i ţ a
ro ş i e
Ştiaţi…
Cum l-a sedus
C l e o p a t r a
p e A n t o n i u
Sardinia plastică
Nelu Pascu
la licitaţie
T
opurile de tot felul, de la topul celor
mai lungi picioarelor până la topul
celor mai senzuale buze rep rezintă
ultima ţă. Ei b ine, într-un top al vedetelor
care și-au dezgolit trupul pentru a deveni
„iepurași” în celebra revistă „Playboy”, prima
este gălăţeanca noastră, cântăreaţa Andreea
Antonescu, sau pentru fani, AndreEA. Vedeta
a pozat goală de îndată ce a devenit majoră,
deși propunerile insistente de a arăta cu ce
a înzestrato mama natură le-a primit încă
înainte d e a împlini 18 primăveri. Andre ea
Antonescu împarte faima în topul celebrită-
ţilor dezbrăcate cu alte frumuseţi autohtone:
Cosmina Păsărin, Gina Pistol, Anda Adam și
Daniela Gyor. R ăutăcioșii ar spune că dacă
în cariera solo nu a ajuns din urmă gloria fos-
tei trupe „Andre”, măcar prin pozele sexy să
rămână în memoria colectivă. Ei bine, se pare
că AndreEA are nostalgii de pe vremea când
cânta „Liberă la mare/ Stau cu tine la soare”
și își scutura veselă șuviţele alături de cealal-
tă Andree. Pentru videoclipul ”Mi-ai luat ini-
ma, ce-ai mai putea să-mi iei?” AndreEA și-a
făcut șuviţe roșii și negre, ca pe vremea când
cânta în trupa Andre. Trebuie să recunoaș-
tem însă că noua piesă a Andreei Antonescu
sună mult mai bine și are versuri mult mai
inteligente decât hit-urile fostei „Andre”. Iată
o mostră „Mi-ai luat inima în palmă / Ca pe o
lacrimă/ Plin de p atimă/ Și-acum îmi spun/
Hei, ce-ai mai putea să-mi iei”. Să sperăm că
șuviţele îi vor purta noroc și va avea mai mult
succes decât până acum.
A.M.
AndreE A,
a d e vă r u l
gol-goluţ
Nostalgii de pe
v r em e a „ A n d r e ”
Commentaires sur ces manuels